Nu-mi place aceasta democratie care a inversat ierarhizarea valorilor, care ne descurajeaza si ne dezhumanizeaza, aceasta democratie in care libertatea fiecarui individ se bazeaza pe puterea de consum si atractia simbolurilor.
Nu-mi place egoismul oamenilor, goana lor dupa putere si bani cind ar trebui sa alerge dupa sentimente nobile si cunoastere, sa gindeasca ca Emerson: "Fiecare om care-mi iese in cale imi e superior intr-o anumita privinta. De aceea invat de la fiecare trecator"
Nu-mi place evolutia stiintei care a ajuns sa realizeze stiuleti de porumb miraculosi sau dedublatele,probabil ,clone umane pentru ca atinge limitele impsibilului nemafiind in slujba vietii ci de multe ori impotriva ei iar asta s-ar putea sa ne intoarca, la un moment dat, la origini.
Nu-mi place ca ne indreptam vertiginos spre incultura, ca ne limitam singuri orizontul transformind tot ceea ce e frumos in indecenta, in vulgaritate. Toata arta si marea cultura a lumii a exprimat pina acum ceva maret. Noi am inceput sa exprimam sentimente meschine, sa ne injosim, sa ne irosim fara rost, sa imprumutam idei fara valoare "si poate ca toate nenorocirile din lumea asta vin din faptul ca oamenii gindesc cu mintea altora."(G.Liiceanu).
Nu-mi place ca ne ancoram in lucruri marunte fara a mai avea idealuri si fara a mai dori sa schimbam ceva in noi sau linga noi.
Nu-mi place ceea ce sint pentru ca nu sint ceea ce mi-am dorit.
Nu-mi plac laudele nejustificate si complimentele gratuite pentru ca-mi dau senzatia ca cel ce le face vrea ceva in schimb sau ca va descoperi intr-o zi ca nu le merit. Pot spune si eu precum Noica "cind ma lauda cineva ma cuprinde panica; daca afla tot ce nu stiu, tot ce nu sint? Cind ma condamna ma simt linistit; sint totusi mai bun decit altii."
Nu-mi place ca uneori sint prea complicata dar "mi-e teama de binevoitorii care vor sa simplifice lumea din mine."
Nu-mi place ca am descoperit tirziu o alta existenta, ca pina acum am trait cu o jumatate de inima, o jumatate de gind, o jumatate de iubire.
Dar imi place ca am inca sansa de a oferi tot ceea ce simt, tot ceea ce sint.
Nu-mi place egoismul oamenilor, goana lor dupa putere si bani cind ar trebui sa alerge dupa sentimente nobile si cunoastere, sa gindeasca ca Emerson: "Fiecare om care-mi iese in cale imi e superior intr-o anumita privinta. De aceea invat de la fiecare trecator"
Nu-mi place evolutia stiintei care a ajuns sa realizeze stiuleti de porumb miraculosi sau dedublatele,probabil ,clone umane pentru ca atinge limitele impsibilului nemafiind in slujba vietii ci de multe ori impotriva ei iar asta s-ar putea sa ne intoarca, la un moment dat, la origini.
Nu-mi place ca ne indreptam vertiginos spre incultura, ca ne limitam singuri orizontul transformind tot ceea ce e frumos in indecenta, in vulgaritate. Toata arta si marea cultura a lumii a exprimat pina acum ceva maret. Noi am inceput sa exprimam sentimente meschine, sa ne injosim, sa ne irosim fara rost, sa imprumutam idei fara valoare "si poate ca toate nenorocirile din lumea asta vin din faptul ca oamenii gindesc cu mintea altora."(G.Liiceanu).
Nu-mi place ca ne ancoram in lucruri marunte fara a mai avea idealuri si fara a mai dori sa schimbam ceva in noi sau linga noi.
Nu-mi place ceea ce sint pentru ca nu sint ceea ce mi-am dorit.
Nu-mi plac laudele nejustificate si complimentele gratuite pentru ca-mi dau senzatia ca cel ce le face vrea ceva in schimb sau ca va descoperi intr-o zi ca nu le merit. Pot spune si eu precum Noica "cind ma lauda cineva ma cuprinde panica; daca afla tot ce nu stiu, tot ce nu sint? Cind ma condamna ma simt linistit; sint totusi mai bun decit altii."
Nu-mi place ca uneori sint prea complicata dar "mi-e teama de binevoitorii care vor sa simplifice lumea din mine."
Nu-mi place ca am descoperit tirziu o alta existenta, ca pina acum am trait cu o jumatate de inima, o jumatate de gind, o jumatate de iubire.
Dar imi place ca am inca sansa de a oferi tot ceea ce simt, tot ceea ce sint.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu